O moștenire  mi-a căzut la sorți
Frumoasa moșioară, mi-a fost dată
Îl am pe Dumnezeu în viața mea
Ca o comoară binecuvântată

Păzește-mă Stăpâne, căci mă încred în Tine
Tu ești a mea nădejde, și fericirea mea,
Iar sfinții cu evlavie și oamenii de bine
Sunt toată bucuria și desfătarea mea

Eu nu alerg la idoli și nu îi port pe buze
Eu nu aduc vreo jertfă, la dumnezeu străin
Am necurmat pe Domnul, iubita mea moșie
Îl am pe El la dreapta, ca eu să nu mă clatin

De aceia eu mă bucur și sufletul se-nalță
Iar trupul meu deodată, adoarme liniștit
Știind că preaiubitul, nu vede putrezirea
Pe brațul blând de Tată, rămâne neclintit